Dependența este un stil de viață, rezultat din anumite comportamente repetate (consum de alcool, tutun, droguri, alimente, jocuri de noroc, cumpărături, pornografie, ș.a.).
Inițial, aceste comportamente/substanțe sunt asociate cu o stare de bine, prin eliberarea dopaminei (neurotransmițător, responsabil cu transmiterea impulsurilor, care are diferite funcții: recompensă, motivație, atenție, și cel mai important, plăcere) la nivelul creierului, care apoi devin compulsive (în frecvență și cantitate), favorizând instalarea dependenței.
Odată instalată dependența, scade foarte mult controlul de sine și crește toleranța față de comportamentul adictiv.
Conform DSM V (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale), dependența este indicată de următoarele comportamente:
O persoană codependentă este definită prin faptul că se află într-o relație cu o persoană dependentă (membru al familiei, prieten, coleg, șef, ș.a.) și întreține în mod direct sau indirect comportamentul adictiv (acoperă consumul, caută scuze, tolerează dependența).
Acest tip de persoană își asumă anumite responsabilități ale persoanei dependente și este influențată, la rândul său, de comportamentul acesteia (își schimbă prioritățile în funcție de manifestarea persoanei cu care se află în codependență). Persoana codependentă își asumă un rol de salvator, neglijând propriile nevoi și interese, în detrimentul ”misiunii de a rezolva problema celuilalt”.
Principalele caracteristici ale unei persoane codependente sunt: stimă de sine scăzută, teamă de respingere, anxietate de separare (teama de a fi părăsit/ă de persoana dependentă), nevoia de apreciere și validare constantă (dorința de a menține rolul de salvator și de a fi „bine văzut”), incapacitatea de a stabili granițe interpersonale, incapacitatea de a-și exprima nemulțumirile (tolerează abuzuri repetate), lipsă de speranță și perspectivă.
Dacă există în viața dumneavoastră o persoană care se confruntă cu o dependență, cu atât mai mult dacă vă aflați într-o relație de codependență, de cele mai multe ori sentimentele trăite sunt de neputință și descurajare.
Dependența nu trece de la sine, iar dacă persoana dependentă nu are în vedere oprirea comportamentului adictiv din proprie inițiativă, este necesară intervenția specializată, iar noi vă putem oferi soluții în acest sens.
Iată ce se poate face într-o astfel de situație:
Dependența nu trece de la sine, iar dacă persoana dependentă nu are în vedere oprirea comportamentului adictiv din proprie inițiativă, este necesară intervenția specializată, iar noi vă putem oferi soluții în acest sens.
În cazul consumului de alcool, există mai multe tipologii de consum, unele dintre ele având perioade lungi de abstinență, cum este cazul dipsomaniei (alternarea perioadelor de consum cu perioade de abstinență), ceea ce poate crea iluzia de control. De asemenea, faptul că o persoană nu a atins forme grave de sevraj sau situații deplorabile (ex.: „Încă nu am căzut în șanț”; „Nu sunt agresiv/ă”; „Nu mi-am pierdut casa”; „Nu am ajuns la spital”; „Nu stau pe străzi sau în baruri.”) nu înseamnă că nu are nici o problemă legată de dependență. Simplul fapt că o persoană nu poate concepe viața fără consum, indică o problemă de adicție.
Mecanismul dependenței este complex și chiar dacă persoana dependentă dorește să se oprească, se află în incapacitatea de a controla comportamentul adictiv, fără a fi rău intenționată. Pentru a antrena voința este important să se parcurgă etapele inițiale ale procesului de recuperare: acceptarea problemei, depășirea sevrajului, solicitarea unui ajutor specializat.
Internarea pentru dezintoxicare este prima etapă a procesului de recuperare (având un rol semnificativ în diminuarea simptomelor de sevraj), însă s-a dovedit de multe ori insuficientă. Persoanele care se întorc în mediul de viață fără să înțeleagă propria dependență prezintă un risc ridicat de recidivă.
Un proces eficient de recuperare implică o abordare multidisciplinară (bio-psiho-socio-spirituală), destinată întregii familii.
Odată instalată dependența, singura măsură de siguranță este abstinența totală la substanța sau comportamentul dependent. Revenirea la acest comportament înseamnă activarea dependenței. Este important ca persoana dependentă să nu privească abstinența ca pe o pedeapsă, ci ca pe un stil de viață pe care îl alege pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții.
Multe persoane sunt dependente funcțional, reușind să-și asume anumite responsabilități. Asta nu însemnă că sunt scutite de efectele propriei dependențe, doar că ele reușesc încă să controleze anumite aspecte. Este important de precizat că efectele dependenței se dezvoltă în timp și că riscul de a ajunge într-o situație deplorabilă îl poate avea oricine.
Având în vedere că oamenii au particularități și vieți diferite este imposibil să trăiască aceleași experiențe, însă cu toții sunt expuși aceleași palete de emoții, în diferite contexte. Calitatea umană este mereu prezentă în procesul de recuperare.
Parcurgerea unui program de recuperare într-un centru rezidențial, este una dintre primele etape ale procesului de recuperare. Fragilitatea persoanei rămâne pe tot parcursul vieții, diferența o face abstinența. Atât timp cât continuă procesul de recuperare calitatea vieții persoanei dependente va fi semnificativ mai bună decât atunci când a intrat în program.